Oamenii au fost preocupați dintotdeauna de găsirea unui elixir al tinereții. Iar în prezent pare tot mai posibil să îl creăm pentru că încă nu l-am descoperit ascuns undeva.
Pe această temă, internetul are tendința de a extrapola descoperiri medicale limitate și a le da o nota de senzațional.
Vestea bună este că noi, ca specie umană, trăim mai mult ca oricând. Speranța de viață este în mod constant în creștere de peste 200 ani. Dacă majoritatea celor născuți în jurul anului 1900 nu ajungeau să depășească vârsta de 50 de ani, astăzi speranța de viață medie este în jur de 80 de ani.
Vestea mai puțin bună este că această creștere a duratei de viață nu ne oferă întotdeauna ani în care să fim și sănătoși.
De exemplu, la nivel global, 3,40 miliarde de persoane (43,1% din populația lumii) suferă de una dintre cele 37 de afecțiuni care afectează sistemul nervos, printre care se numără accidentul vascular cerebral, boala Alzheimer și alte forme de demență.
Modificările creierului care duce la demență se desfășoară de-a lungul a zeci de ani. De aceea, ar fi indicat ca, până intrăm cu toții în posesia elixirului tinereții, să ne bazăm pe ceea ce putem face noi și să accesăm ceea ce avem fiecare posibilitatea să facem.
Adică să adoptăm acele schimbări simple în felul în care trăim, dar care au efecte puternice, transformatoare și îmbunătățesc rapid starea de sănătate.
Multe dintre cele mai comune boli cronice care ne afectează mecanismele îmbătrânirii la nivel celular pot fi încetinite, stopate și chiar inversate prin acțiuni simple, care nu presupun măsuri inaccesibile, dimpotrivă, le putem lua fiecare dintre noi.
Dacă ne referim, de exemplu, la demența Alzheimer, unii pacienți sunt purtători ai unor mutații genetice agresive care duc la apariția ei. Dar pentru majoritatea populației, riscul dezvoltării este influențat de o diversitate de factori medicali și de stilul de viață, inclusiv de dietă.
Alegerile noastre din prezent ne scriu viitorul. Iar conștientizarea este primul pas pe care-l putem face fiecare.
Prevenția este un proces, nu o stare. Este o direcție, nu o destinație. Este o călătorie.
Iar o condiție esențială pentru ca un plan de prevenție să fie urmat este să fie simplu, să nu te pierzi pe drum, să fie util și ușor de folosit. Este important să înțelegem ce este cu adevărat esențial și ce nu contează atât de mult.
La o conferință a medicilor de familie din acest an, un coleg menționa că, în anumite regiuni din China, medicii de familie sunt plătiți suplimentar pentru pacienții sănătoși. Nu am verificat dacă această afirmație este reală. Dar eu cred că e important să aflăm, în primul rând, ce îi menține pe oameni sănătoși și abia apoi ce îi îmbolnăvește.
Cum ar fi dacă am gândi și am investi cu toții timp și energie în a ne păstra sănătoși, și nu doar în a ne trata?
Cei care ați făcut ordine în trecutul medical, atât în cel apropiat, cât și în cel mai îndepărtat, vă recomand să începeți să țineți o evidență a medicamentelor și suplimentelor pe care vi le autoadministrați.
Nu vă chinuiți să vă amintiți trecutul, amintirile noastre sunt pline de spații goale. Atât de multe lucruri din viețile noastre se pierd. Cu cât trece mai mult timp, cu atât ne amintim mai puține amănunte. Ca instrument de studiere a trecutului, memoria umană este, în cel mai bun caz, imprecisă și, în cel mai rău, inventivă. Începeți de azi.
La următoarea întâlnire la cabinet, să puteți arăta medicului de familie o evidență în care să se regăsească tot ce ați luat cu scop terapeutic.
|
Data |
Denumire comercială |
Firma |
Doza |
Numar |
|
1-30.09.25 |
Vitamina D |
Gigerenzer |
2000 UI |
30 |
|
10.09.25 |
Paracetamol |
Zentiva |
500 |
2 |
|
|
|
|
|
|
În felul acesta, atunci când medicul vă întreabă ce ați luat pentru durerea de gât, nu veți mai fi nevoiți să răspundeți: „pastilele roz cu picățele verzi, tăiate la mijloc, nu mai știu cum le zice”.
Nimeni nu are așteptarea ca pacienții să știe pe de rost denumirile medicamentelor. Dar dacă puteți citi direct de pe tabelul propriu (fie digital, fie notat pe o foaie), îi ajutați enorm pe medici să vă ajute.
Medicii au nevoie de sprijinul pacienților pentru a înțelege când, ce, de unde, în ce doză și câte medicamente sau suplimente își autoadministrează aceștia.
Dacă și bunicii dau copiilor câte o aparent inofensivă vitamina C, vă rog să o trecem și pe aceea în tabel.
Astfel va fi mult mai ușor să fie suspectată o hepatită medicamentoasă la un copil care, la fiecare câteva săptămâni, mai primește câte un flacon de albendazol (dat pe rând, unul de mamă și unul de bunică), doar pentru că este ușor încercănat și se presupune că are paraziți intestinali.
Tot așa, va fi mai simplu de înțeles de ce un bebeluș căruia i s-au recomandat 600 UI de vitamina D/zi ajunge intoxicat în câteva luni cu vitamina D, atunci când, consultând tabelul, observ că și mama, care îl alăptează, ia din proprie inițiativă doze mari de vitamina D, fiindcă se simte slăbită. Doar așa se pot face legăturile corecte.
Autoobservarea și conștientizarea ne pot feri de anumite boli. Iar acest tabel simplu este un exemplu de instrument de prevenție accesibil tuturor.
Mai ales că suntem bombardați în continuu cu propuneri de suplimente care ne promit că vom fi mai sănătoși, mai plini de energie și că ne vom trăi viețile așa cum „trebuie”.
E foarte greu să le reziști și să nu pleci acasă cu toate, luându-le deodată sau consecutiv. Iar când un apropiat își cumpără un supliment nou, s-ar putea să ne întrebăm dacă nu cumva și viața noastră ar fi mai bună dacă l-am lua și noi.
Am devenit tot mai pricepuți în a arăta în public variantele noastre idealizate. Comparația dintre ceea ce vedem într-o reclamă sau la alții și ceea ce simțim noi înșine ne poate lăsa impresia că ne lipsește fix cutia aceea colorată, la care avem și noi acces.
Să o punem deci pe tabelul de medicamente și suplimente.
Faptul că ne comparăm atât de ușor interiorul nostru cu exteriorul altora nu ne ajută neapărat să luăm cele mai bune decizii în viață, cel puțin în materie de suplimente. Uneori pare complicat, chiar imposibil, să facem ceea ce fac alții în viețile lor pline de energie și vitalitate. Și da, așa este. Pentru că prevenția nu este o alegere pe care o faci o singură dată, ci una pe care o faci din nou și din nou, zi după zi. Dar chiar și atunci când avem cele mai bune intenții, ne punem piedici și facem greșeli. Important este să le identificăm și să încercăm să nu le repetăm.
De aceea, mai bine să facem ceea ce este simplu și potrivit pentru noi, fără să încercăm să trăim viața sănătoasă a altora.
Ilustrația îi aparține lui Davide Bonazzi.



